A Festa da Menina Morta, Brazilia, 2008 /// Regia: Matheus Nachtergaele /// Scenariul: Hilton Lacerda, Matheus Nachtergaele /// Cu: Jackson Antunes, Juliano Cazarré, Daniel de Oliveira /// Durata: 115'
POVESTEA
Film brazilian, Sărbătoarea fetiţei moarte, cu acţiunea concentrată într-o comunitate amazoniană, mai exact, poziţionată pe cursul superior al râului Negro, prezintă o poveste complexă şi profundă aflată la cumpăna dintre misticism şi realism.
În ultimele 2 decenii, comunitatea comemorează anual Ziua fetiţei moarte. Evenimentul se produce cu fast, bucurie şi binecuvântări, fapt ce contravine unui singur personaj, Tadeu, fratele fetiţei, de unde reiese conflictul central al poveştii. Acest personaj este singurul dintre băştinaşi, care îşi păstrează luciditatea, motiv pentru care destinul său devine o dramă.
La polul opus al dramei lui Tadeu se află Santihno (Sfânţelul), personajul central şi motivul demarării sărbătorii locale. El este cel căruia i-a fost adusă rochiţa fetiţei dispărute şi care a devenit vocea presupusei moarte. Statutul său de sfânt mai este susţinut şi datorită distincţiei sale prin culoarea albă a pielii faţă de ceilalţi, băştinaşii. Dincolo de aura pe care cei din jur i-o atribuie, personajul este o marionetă a credinţelor comunităţii şi a propriului său tată, care-l subjugă sexual. Omuleţul Santihno nu este decât un bărbat-femeie, cu un comportament violent, isteric şi labil. Pierderea mamei este o altă amprentă profundă, refulată, a cărei răbufnire coincide cu un colaps existenţial. Va fi primul an în care vocea fetiţei nu se va auzi.
PARADOX
Povestea ecranizării lui Matheus stă sub semnul a două paradoxuri: cel religios şi cel psihologic.
Este foarte curios cum mici comunităţi din sânul unei culturi bazate puternic pe creştinism, pot cădea atât de uşor în ce s-ar numi păgânism: crearea de noi idoli (rochiţa sfâşiată a fetiţei devine o icoană, iar mesagerul un sfânt). Apoi, la fel de interesant e cum o întâmplare tristă, dramatică devine un prilej de bucurie, chiar şi pentru cea care a rămas fără unul dintre copii. Această mamă, bătrână şi senilă, este purtată precum un soi de fecioară Maria pe braţele unor apostoli.
PUNCTE TARI
Sărbătoarea fetiţei moarte, deşi nu se află printre cele mai bune filme braziliene de până acum, excelează prin jocul actorilor. Personajele create sunt credibile, puternice, realiste şi crează o atmosferă vie, fluidă. Santihno este un personaj complex cu oscilări de comportament şi statusuri umane multiple, care devin clare, bine comunicate. Apogeul personajului este atins într-o scenă care aminteşte de Volvere, cu motivul revenirii mamei pierdute. [7]
Sărbătoarea fetiţei moarte este o ecranizare în regia lui Matheus Nachtergaele, care a dat startul competiţiei de lung-metraje din cadrul TIFF 2009. Reacţiile publicului au oscilat între amuzament şi consternare, de unde deducem că filmul poate fi unul de nişă.
2 Responses to Sărbătoarea fetiţei moarte [2008]
in sfarsit un articol demn de tine..m-am speriat ca te duci pe apa sambetei cu clujeanul;))
merci de gand si de apreciere, dar experienta clujeanul nu o percep ca o alunecare "pe apa sambetei". mai ales ca vorbim de doua lucruri cu nuante diferite. amandoua au scopul de a informa, insa la un ziar se scriu mai mult materiale seci (si asta in functie de subiect, bineinteles, iar eu ma refer la stiri), iar aici se scriu lucruri mai putin seci, pentru ca sunt materiale de opinie pe baza unor subiecte mai placute, precum filmele.
pe de alta parte, acest blog e un teren de testare pentru noi, unde ne si permitem libertatea unor artificii, pe care intr-o institutie de presa nu ni le-am putea permite. de ce? pentru ca a avea o parere necesita sa ai si cu ce o sustine (nu ca aici nu incercam sa argumentam ce scriem), iar ca parerea ta sa fie luata in seama trebuie sa ai un nume in care cititorii pot avea incredere. iar astea se castiga in timp, prin experienta si munca.
iar clujeanul, pentru mine, a fost un inceput de experienta, pe care am fost nevoita sa o intrerup din varii motive. acolo am vazut putin ce e cu "presa asta" si acolo am reusit abia sa inteleg cat de cat cum se face "munca asta".
anyway, oricat de blamata ar fi publicatia (din motive care nu ma intereseaza), dincolo de ce se vede efectiv, exista o mana de oameni care transpira pentru produsul lor.
sper sa nu fi lezat pe nimeni.
Enjoy acTIFF!
Something to say?