Tache, România, 2008 /// Regia: Igor Cobileanski /// Scenariul: Mara Nicolescu /// Cu: Mircea Diaconu, Constantin Drăgănescu, Mara Nicolescu, Radu Gabriel, Gabriel Spahiu, Gabriela Butuc, Nicodim Ungureanu /// Durata: 76'

Spunea cineva odată, pe bună dreptate, că dacă moartea îţi zâmbeşte, tot ce poţi să faci e să-i zâmbeşti înapoi. Cam aceeaşi viziune optimistă ne-o oferă prima ieşire între lung-metraje a regizorului moldovean Igor Cobileanski. Tache e povestea amuzantă a unui gropar care, aflând că are cancer şi că va muri peste două luni, se hotărăşte să-şi pună în valoare cunoştinţele în domeniu pentru a pune la cale o ieşire din scena lumii demnă de o regină a Angliei. Timpul începe repede să curgă, odată cu picurii robinetului defect din cabinetul doctorului care îi dă vestea proastă. Însă planurile lui Tache se prăbuşesc ca o bibilică beată atunci când acesta află că locul de veci de lux pe care şi-l păstrase, undeva deasupra cimitirului, un adevărat penthouse între gropi, îi este suflat. Încercarea moarte n-are, aşa că bătrânul caută să-şi recupereze singurul lucru care îl mai ţine în viaţă. Şi de aici se încinge o partidă de table cu Moartea, din care Tache află pe parcurs că are cel mai mult de pierdut.
Filmul lui Cobileanski nu îşi propune multe; nu se vrea un blockbuster, fiind conceput pentru micul ecran, după cum a recunoscut şi echipa de filmare. Rămâne, însă, o comedie de moravuri reuşită. Avem un Mircea Diaconu [pe post de Tache] blajin, cinstit, aşa cum ne place să îl ştim, singurul gropar dintr-o urbe X, cu o singură dorinţă: să fie îngropat cât mai frumos, cu dric de prinţesă, cu alai, cu coroane multe, cu pomană mare ş.a.m.d. Avem prietenul său de table, singur şi el, fost mare petrecăreţ care abia aşteaptă să reintre în branşă, puţin superficial. Apoi prostituata în căutare de văduvi bogaţi [Mara Nicolescu, care semnează şi scenariul], şeful barului La poarta Raiului, beţivan notoriu, cu soţie plină de copii şi cicăleli; reporterul băgăreţ, patronul firmei de pompe funebre – speculant, profitor, incult –, fiul patronului, total opus lui, care vrea să preia afacerea tatălui etc. Peste toate, povestea unui gropar care nu a făcut nimic înălţător în viaţă, pentru că nu i s-a cerut, însingurat din cauza ingratei sale meserii şi care încearcă să imortalizeze amintirea sa în conştiinţa oamenilor.

Tache arată şi e construit ca o piesă de teatru, iar acesta e atuul şi defectul său. Pe de o parte, teribil de amuzant, fin construit – deloc trivial, ţinând cont de ingredientele sale [amintesc scurt: moarte, beţivi, prostituţie]. Pe de altă parte, cu toate răsturnările de situaţie tipice comediei, e uneori dureros de previzibil, alteori prea sumar, superficial [prostituata devine brusc fată de casă după ce proprietarul barului îi arată fiola într-un tufiş... la rândul său, acesta se lecuieşte de patima pentru alcool... I mean, c’mon!]. Totuşi, un film isteţ, peste Vacanţa Mare, peste un Divertis tot mai obosit; de fapt, cu mult peste orice sitcom românesc şi nimic mai mult. Dar nici nu trebuie. [7]