Să ne (tif)fie de bine!

Mircea Cărtărescu spunea zilele astea, undeva pe site-ul Cotidianul, că nu ştie ce crede despre un eveniment decât după ce scrie despre el. Sufăr, în acest moment, de acelaşi blocaj de care vorbea scriitorul, ca şi cum aş fi avut parte de o întâlnire de gradul 3 pentru care nu găsesc nicicum o convertire mulţumitoare în idei, în cuvinte. Stau şi mă hlinzesc la fotografiile pe care le-a făcut Andrei la ceremonia de deschidere a celei de-a opta ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania şi zău dacă ştiu cum să încep!

Dacă ar fi să aleg o combinaţie de două cuvinte, pentru a compune un instantaneu-text cu ce se întâmpla acum vreo 24 de ore la cinematograful Republica, atunci aceasta ar fi febra TIFFoidă (!).

19 fără un sfert. Sala e deja arhiplină, deşi mai sunt minute bune până la începerea festivităţii. Cele 1000 de locuri s-au umplut uimitor de repede, precum fagurii cu miere. Mulţimea tropăindă, vizibil extaziată încă mai intră şi se dizolvă treptat în sală. O băbuţă cam neastâmpărată pentru vârsta ei ridică în picioare de vreo 4 ori rândul nostru, până îşi găseşte locul perfect, potrivit dioptriilor sale. În alte condiţii, lumea s-ar fi aprins, dar - o fi de vină lumina roşiatică împrăştiată de bătrânul ecran al cinematografului? o fi de vină aglomerarea de vedete (şi nu de vedetisme!), una şi una, ce atrage şi ultimul strop de atenţie (Tudor Giurgiu, Dorel Vişan, Anamaria Marinca, Cristian Tudor Popescu, Cristian Mungiu, Mihai Chirilov, Alex. Leo Şerban şi muhuhulţi alţii)? - peste tot pluteşte o atmosferă de înţelegere şi de bunădispoziţie. Fiecare, în parte, e un emoticon ambulant.

După ce începe să vorbească, însă, Tudor Giurgiu, preşedinte al TIFF-ului, ca la un semn, se face linişte deplină, nici o mişcare, de parcă scaunele republicane ar fi unse cu lipici. Priveliştea, din partea stângă a scenei, unde am stat noi, e suprarealistă: masa de cinefili freamătă la invitaţia emoţionantă a lui Giurgiu de a reanima Cinema Republica (care adună în prezent doar 70 spectatori pe zi şi care trăieşte cu adevărat doar 10 zile pe an, cât durează TIFF-ul), trimiţând pe adresa salvatirepublica@tiff.ro amintiri/trăiri/experienţe memorabile legate de acest cinematograf. Mulţimea vibrează la auzul surprizelor din acest an: 209 filme din 39 de ţări în 9 locaţii; între acestea se vor regăsi şi proiecţii speciale pentru nevăzători, precum şi proiecţii (cu echipament de epocă) de filme mute, acompaniate live de DJ.

Pe scenă urcă apoi şi primarul Clujului, Sorin Apostu, dar şi directorul artistic al festivalului, Mihai Chirilov. Acesta din urmă mai că nu ridică sala in picioare: le aduce mulţumiri tuturor celor peste 100 de membri ai echipei TIFF şi îi pofteşte pe cei prezenţi, unul câte unul, pe scenă, sub tirul de aplauze frenetice ale publicului. O experienţă mai îmbătătoare decât orice vin, vorba unei fane a TIFF-ului...

///

După ceremonia de deschidere, a urmat proiecţia filmului(-dicţionar de scurte) Amintiri din Epoca de Aur, difuzat, după vorbele lui Chirilov, într-o proiecţie unică, în varianta sa integrală. La final, echipa de regizori-memorialişti (Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Constantin Popescu şi Răzvan Mărculescu) a fost invitată pe scenă pentru o câteva vorbe legate de film. Discuţiile apoi s-au prelungit până la ieşirea din Republica, în toate limbile şi în toate culorile, iar apoi pe străduţele întortocheate şi parcă prea pustii (deocamdată!) ale Clujului, până târziu în noapte. Şi-aşa a început totul...