Elevator, România, 2008 /// Regia: George Dorobanţu /// Scenariul: Gabriel Pintilei /// Cu: Iulia Verdeş, Cristi Petrescu /// Durata: 85'
Pe baza cărui criteriu poţi judeca experimentul cinematografic al lui George Dorobanţu? Elevator porneşte de la o premisă foarte catchy (şi dătătoare de fiori reci): un tip şi o tipă (sau doi adolescenţi tip) rămân blocaţi în ascensorul unei fabrici lăsate în paragină. Urmează FĂRĂ-urile: fără apă, fără mâncare (sandwich-ul McDo' nu se pune), fără o trusă MacGyver la îndemână. Cei doi nefericiţi pierd foarte repede şirul zilelor şi, odată cu ele, orice speranţă de a mai ieşi din carcera industrială.
Povestea e cutremurătoare, cu atât mai mult cu cât este bazată pe fapte reale, şi este tratată cu delicateţe, dar ceva, undeva, se pierde. La un film de 85 de minute, cu un simplu decor şi doi actori, e nevoie de susţinere grea din joc, din regie, din montaj... Ori imaginea e slăbuţă, la fel şi sunetul (deh, limitările financiare). Oare nu era mai sănătos un scurtmetraj? Pentru că idei interesante (de montaj, de exemplu) erau (jocul camerei parcă te punea uneori în pielea unui al treilea deţinut forţat).
Un film decent, dacă nu chiar bun, asta de îl luăm ca amator - totuşi, vorbim de un film realizat cu un buget de vreo (!) 200 de euro, cu doi actori amatori, regizat de un absolvent de politehnică, mare amator de filme. Dar nu asta e important; din ceea ce faci din plăcere iese întotdeauna altceva! Iar pe uşa Elevator-ului stă scris mare, ţeapăn, cu caracter de 72: ALTCEVA...
Dacă îl luăm ca pro, însă, Elevator e un film pigmentat cu momente ce efectiv te răpesc, ce-i drept, înecate într-o bute voluminoasă, plină cu un conţinut îndoielnic, lungit (nu, nu mă refer la soluţia disperată a fetei pentru super sete, cum se zice mai nou).
Pentru ca Elevator să mă fi prins iremediabil, poate că era fain să fi fost înfometat ca un urs trezit din hibernare şi să fi savurat/trăit proiecţia într-un beci strâmt, alături de 2-3 necunoscuţi, şi nu în curtea unei cafenele gălăgioase, pe unde doar cu un sistem inteligent de oglinzi ai fi putut ocoli toate umbrelele uriaşe pentru a putea cuprinde cu privirea întreg 16:9-le (sau măcar cea mai mare parte din el)...
Povestea e cutremurătoare, cu atât mai mult cu cât este bazată pe fapte reale, şi este tratată cu delicateţe, dar ceva, undeva, se pierde. La un film de 85 de minute, cu un simplu decor şi doi actori, e nevoie de susţinere grea din joc, din regie, din montaj... Ori imaginea e slăbuţă, la fel şi sunetul (deh, limitările financiare). Oare nu era mai sănătos un scurtmetraj? Pentru că idei interesante (de montaj, de exemplu) erau (jocul camerei parcă te punea uneori în pielea unui al treilea deţinut forţat).
Un film decent, dacă nu chiar bun, asta de îl luăm ca amator - totuşi, vorbim de un film realizat cu un buget de vreo (!) 200 de euro, cu doi actori amatori, regizat de un absolvent de politehnică, mare amator de filme. Dar nu asta e important; din ceea ce faci din plăcere iese întotdeauna altceva! Iar pe uşa Elevator-ului stă scris mare, ţeapăn, cu caracter de 72: ALTCEVA...Dacă îl luăm ca pro, însă, Elevator e un film pigmentat cu momente ce efectiv te răpesc, ce-i drept, înecate într-o bute voluminoasă, plină cu un conţinut îndoielnic, lungit (nu, nu mă refer la soluţia disperată a fetei pentru super sete, cum se zice mai nou).
Pentru ca Elevator să mă fi prins iremediabil, poate că era fain să fi fost înfometat ca un urs trezit din hibernare şi să fi savurat/trăit proiecţia într-un beci strâmt, alături de 2-3 necunoscuţi, şi nu în curtea unei cafenele gălăgioase, pe unde doar cu un sistem inteligent de oglinzi ai fi putut ocoli toate umbrelele uriaşe pentru a putea cuprinde cu privirea întreg 16:9-le (sau măcar cea mai mare parte din el)...
///
De fapt, poate nici nu ar trebui să mă îndoiesc într-atât. Esenţa: Ce e mai înfiorător? Un deşert nesfârşit sau o cutie metalică? Ce e mai rău, Sahara sau un deşert industrial? Ce-aş prefera? Soarele dogoritor tropical sau un bec astenic dintr-un elevator?
Lift? Ascensor? Elevator? Întreg filmul - o problemă de sau... [6]
2 Responses to Elevator [2008]
Monsieur Dan V: scrieti bine dar rar.
M-ai cam pişcat unde mă doare... :">. Sau, cum s-ar zice, mi-ai ciocănit pepenele la unghie. ;))
Merci de apreciere, anywayz.
Something to say?