Next Floor, Canada, 2008 /// Regia: Denis Villeneuve /// Cu: Simone Chevalot, Luc-Martial Dagenais, Kenneth Fernandez /// Durata: 12'

Nu degeaba a câştigat premiul Canal+ pentru Cel mai bun scurt metraj la Festivalul de la Cannes 2008. Nu e tocmai uşor de digerat, în unele momente, de aceea se recomandă vizionarea pe stomacul gol. Regizorul Denis Villeneuve a reuşit să creeze un scenariu extraordinar, cu o atmosferă grotescă. O ilustrare perfectă a lăcomiei umane, iar pe alocuri, veţi avea ocazia să regăsiţi temeiul zicalei mai bine să fie decât să nu se-ajungă.
Filmul debutează cu un cadru cât de cât elegant (făcând abstracţie de privirea malefică pe care o afişează ospătarul în frac). În jurul mesei îmbelşugate sunt aşezaţi numeroşi oameni (nobili ei, după înfăţişare), care îndată ce sunt serviţi cu fel de fel de bunătăţuri (creier în scoică, friptură de leu, capete de rinoceri şi tot felul de delicatese şi preparate rafinate), înfulecă şi se înfruptă cu o poftă dezgustătoare din bucatele care continuă să fie aduse pe bandă rulantă, mirobolanta cină având ca fundal sunetul unei orchestre. Dar îndată ce nobilimea de la masă a terminat de mâncat, hop! şi podeaua se rupe sub ei, aterizând cu toţii la următorul etaj, unde sunt aşteptaţi din nou de orchestră, din nou de ospătari. După un moment de respiro după cursa nebună, invitaţii se şterg de praf şi încep a înfuleca din nou mâncarea presărată cu molozul produs în urma aterizării. La un moment dat, podeaua cedează, iar pofticioşii continuă să coboare etaj după etaj, la infinit... (urmaţi de căderea în gol a candelabrului de cristal ce lumina festinul scăpat de sub control).

Efectele sunt extraordinare, atmosfera este una de un grotesc şi un parvenism ieşit din comun, maestrul Villeneuve reuşind să redea o imagine a abundenţe obscene.

Filmul face parte din seria Umbre - Scurtmetraje, partea I. [10]