FilmeFobia, Germania-Brazilia, 2008 /// Regia: Kiko Goifman /// Scenariul: Kiko Goifman, Hilton Lacerda /// Cu: Hilton Lacerda, Jean-Claude Bernardet, Livio Tragtenberg /// Durata: 80'

Fobie. Stare patologică de nelinişte şi de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă; repulsie excesivă faţă de ceva; aversiune nerezonabilă. Pteronofobia - frica de a fi gâdilat cu pene. Aibohfobia - frica de palindromuri. Pediofobia - frica de păpuşi. Consecotaleofobia - frica de beţişoare chinezeşti. Dendrofobia - frica de copaci. Genufobia - frica de genunchi. Rectofobia - frica de rect sau de boli ale rectului. Hippopotomonstrosesquippedaliofobia - frica de cuvinte lungi. Ergofobia - frica de muncă. Papafobia - frica de Papă. Panofobia - frica de tot şi toate.

FilmFobia - fricile unor nefericiţi (de pitici, de porumbei, de şerpi, de sonerii de celular ş.a.m.d.), care funcţionează ca obiectul making of-ului unui documentar fictiv ce nu a fost terminat niciodată.
O femeie imobilizată într-un scaun, obligată să urmărească un melc ce se apropie (în ritm de picătură chinezească) de faţa ei pe o sârmă. O altă femeie, goală, lăsată să atârne de nişte cabluri, în timp ce maşinuţe teleghidate dotate cu dildo-uri pe post de lăncii mişună pe sub ea. Un bărbat acoperit, din cap până-n picioare, cu bucăţi de pâine, introdus forţat într-o cuşcă plină ochi de porumbei înfometaţi.

Toate pentru acest making of de pseudocumentar, toate pentru deconstrucţia unor temeri cât se poate de reale (experimentul neobişnuit al lui Kiko Goifman porneşte de la ideea că obţii o imagine autentică, netrunchiată doar confruntând omul cu fobiile sale) - deci toate pentru imaginea adevărată. Altfel spus, FilmFobia explorează câmpul minat al fobiilor dintr-o perspectivă pur estetică. Cel puţin în teorie...

Sincer, mi-e cumva frică să judec bizarul eseu cinematografic al lui Goifman. Chiar nu ştiu cum să-l cataloghez. E masochist? Şocant la modul gratuit? Estetic?!? Sau grotesc? Un lucru e sigur: e şocant. Tocmai de aceea, nota de la capătul acestei cronici nu reprezintă decât valoarea pe scara Richter înregistrată în stomacul meu la momentul vizionării filmului. [6]