JCVD, Belgia-Franţa-Luxemburg, 2008 /// Regia: Mabrouk El Mechri /// Scenariul: Frédéric Benudis, Mabrouk El Mechri, Christophe Turpin /// Cu: Jean-Claude Van Damme, François Damiens /// Durata: 97'

Foarte pe scurt: Jean Claude Van Damme se află la capătul puterilor datorită colapsului financiar, carierei de mult apuse şi datorită luptei acerbe pentru custodia fetiţei lui. Revenit pe plaiurile natale, în Belgia, acesta este implicat într-un jaf armat în care întreaga nelegiuire îi este înscenată.

O vedetă hollywoodiană de la care nu te-ai aştepta la un monolog, un poliţist dedicat meseriei dar depăşit de situaţie, o succesiune a evenimentelor interesant prezentată şi un jaf armat fac ca filmul JCVD să te pună pe gânduri.

Nicidecum nu e vorba despre reflectarea asupra vieţii, cunoaşterea de sine, drama personajelor, ci o pură curiozitate: Oare marele actor din categoria clasică action- star chiar nu mai are bani din care să se întreţină, oare chiar are o situaţie familiară distrusă, oare monologul lui din film e realitate sau ficţiune? Cam în stârnirea acestor întrebări stă şi unicitatea filmului.


În altă ordine de idei, personajele sunt destul de puternic conturate. Avem, aşadar, poliţistul devotat şi depăşit de situaţie, agitat, aproape disperat de neputinţa care îl ţine în loc cu mâinile legate, avem un bandit psihotic, un criminal patologic, un dement cu o armă în mână lipsit de sentimente şi umanitate şi îl avem pe Jean-Claude Van Damme jucându-se pe sine (care chiar şi acum joacă prost) sau poate doar un alt rol, o posibilă realitate a vieţii eşuate a unei vedete hollywoodiene.

În timp ce planul exterior, adică anturajul lui Van Damme, omul, nicidecum actorul, glorifică vedeta, îl ridică pe un piedestal pentru faptul că a fost (este) reprezentantul Belgiei la Hollywood, în plan interior, în mintea lui Van Damme se cristalizează o altă idee: Sunt un ratat, nu sunt actor, a rămas doar un biet om din mine, daţi-mi pace. În toată drama actorului se poate găsi şi elementul comic, acea isterizare a belgienilor, fani ai lui Van Damme, acea ironie fină a poliţistului responsabil pentru operaţiunea jaful: Aduceţi-mi o portavoce din aia ca în filme să mă audă toţi de pe stradă.

JCVD este, aşadar, o alegorie reuşită, exceptând monologul lui Van Damme, a filmului, plasată pe străzile reale ale Belgiei. [8]